ceva...

ma chinui de mult timp sa scriu ceva. ceva care sa atraga, dar ce?
parca nu am rabdare sa-mi astern pe blog trairile trecute; desi asta e rolul blogului. ma pricep destul de bine sa scriu la altii pe blog,  la mine...
din tot ce am citit pana acum am vazut ca sexul atrage f mult, relatiile extraconjugale si tot ce e interzis... dar nu am nervi sa retraiesc toate intamplarile prin care am trecut, care era sa incheie o relatie de 3 ani (atunci).
nu stiu exact motivul...poate mi-e teama sa aflu ca nu s-a stins inca focul. poate ca daca imi reamintesc de senzatiile alea, de fiorii care imi cutreierau corpul de fiecare data cand ma atingea, ma fac sa-mi doresc iar...sa-l doresc iar. si nu vreau; nu mai vreau.
imi ziceai ca eu sunt un vis frumos din care nu ai vrea sa te trezesti niciodata si in acelasi timp sunt ca eu sunt blestemul tuturor feteleor de care ti-ai batut  joc. ma doreai doar pentru tine si nu ma puteai avea; iar asta era cel mai mare blestem.
si te-am crezut. nici pana acum nu stiu daca toate vorbele tale erau minciuni sau era adevarat. nici nu cred ca as vrea sa stiu. mi-e teama sa nu fi fost decat minciuni...doamne cat imi este de teama. vreau sa cred ca nu te-ai folosit de mine.
iti placeam pentru ca eram diferita: nu eram superficiala, nu eram o sclifosita, sexul era al naibilui de bun, eram independenta (desi nu m-a intalnit in cea mai buna perioada a vietii mele); eram cu picioarele pe pamant.
greseala mea a fost ca nu am avut puterea sa aleg : tu - un chip frumos, un copil care era invatat sa fie rasfatat de fete, dar care sustinea ca ma iubeste; sau el - are mi-a fost alaturi atata timp cand mi-a fost greu, care a stiu sa ma faca sa uit de toate relele; dar pentru care totusi nu am simtit in 3 ani, ce am simtit pentru copilul meu frumos in atat de scrurt timp.
si timpul a trecut... intalniri pe ascuns de noaptea pana dimineata la 3-4, chiar 5. dormeam pana pe la 6 cand trebuia sa ma trezesc sa ma duc la serv; veneam de la serviciu, ma intalneam 2 ore prietenul oficial, scapam repede de el si ma pregateam sa ma intalnesc cu cel care imi furase mintile.
si am tinut-o ceva asa, pana cand a trebuit sa ma mut. apoi s-a mai schimbat putin decorul... fetele imi ziceau ca trebuie sa iau o data o  decizie, ca nu mai pot continua asa, ca relatia asta dubla o sa ma distruga!!
nu le-am crezut...
dar aveau dreptate. totul s-a sfarsit rau pentru mine. pentru "copilul meu" (cum obisnuiam sa-i spun) nu stiu cum a fost despartirea, iar pentru prietenul meu a fost bine. desi el nu stia nimic despre asta (poate banuia ceva, dar nu mi-a zis niciodata nimic). pentru el a fost bine pentru ca am inceput sa am mai mult timp pentru el si pentru intalnirile noastre...
asta ar fi un scurt rezumat.
odata cu incheierea relatiei cu alex -copilul meu- ceva din mine s-a dus. parca mi s-a activat un scut impotriva sentimentelor profunde, a sensibilitatii, a trecutului. suna putin s.f., dar si acum dupa mai bine de un an, cand incerc sa ma gandesc la ce a fost, dupa cateva clipe subconstientul meu da pagina. cred ca ii e teama sa nu sufar din nou.
cand am incercat sa scriu despre asta, fara sa vreau am scurtat-o si am dat-o in rezumat.
sper ca intr-o zi o sa pot sa scriu despre asta mai mult, pentru ca au fost intamplari frumoase din viata mea...
sper sa scriu adevarate romane de dragoste, ca sa ma eliberez, pentru ca in sufletul meu inca mai este ceva. nu stiu ce, dar vrea sa  scap de acel ceva sa pot sa-mi vad de viata mea linistita.
ps : imi scuzati eventualele greseli de ortografie, dar e tarziu si e pentru prima data cand vorbesc despre asta dupa mai bine de un an...aproape doi